Am plecat din Cluj-Napoca în 11 septembrie cu noaptea-n cap. După un zbor de aproape 3 ore şi un drum de o oră cu maşina, am ajuns în Brussels în jurul orei 10.

Vremea era meh şi tot ce-mi doream era să dorm, cu o noapte înainte nu dormisem deloc, iar somnul pe avion şi pe maşină nu se pune!
Prima zi în Brussels ne-am petrecut-o în mare parte acasă, ba chiar cred că am dormit vreo 2 ore după masă.

A doua zi am ieşit la plimbare prin Parc du Cinquantenaire. Era vremea amiezii şi era puţin aglomerat, însă mi-a plăcut tare mult să văd oameni care luau prânzul pe iarbă, citeau sau pur şi simplu se relaxau. Am stat şi noi o vreme în parc apoi am mers să luăm metroul până în centru.

Centrul era plin de turişti şi toţi aveau acelaşi scop: să vadă pişăciosul aka Manneken piss, simbolul oraşului.
Eu mă aşteptam să fie mai măricel şi după pufăielile celor din jur mi-am dat seama că nu eram singura, chiar şi aşa, oamenii tot se înghesuiau să-şi facă poze cu statuia. I-am făcut şi eu rapid câteva poze.

Apoi ne-am aşezat la coadă la waffles şi a meritat fiecare secundă <3

După ce am mâncat cu chiu cu vai desertul imposibil de mâncat (a mea era aia cu friscă) cu singurele unelte pe care le aveam la dispoziţie, mini furculiţele alea. Am plecat spre faimosul Delirium Tremens, despre care o să scriu mâine 🙂