Adi Bolocan se întreabă pe blogul său când s-au demodat florile… Pe mine mă pune pe gânduri treaba asta. Chiar s-au demodat florile?

Nu, cu siguranţă nu! Dacă mă întrebi pe mine…

De-a lungul vieţii m-am bucurat cu fiecare ocazie în care am primit flori şi mă voi bucura în continuare, trebuie doar să primesc :D.

Prima zi de naştere la care am primit flori mi-a dat de înţeles că am devenit domnişoară, prima floare pe care am primit-o de la un băiat mi-a întărit speranţa că mă place, la fel şi a doua şi a treia…

Am primit flori la festivitatea de premieră din generală, am avut şi coroniţă de flori, m-am simţit mândră, m-am simţit apreciată. M-am bucurat când băieţii din clasă ne-au oferit, mie şi colegelor mele, buchete de ghiocei în martie, apoi mi-au lipsit puţin în liceu.

Cel care care îmi aduce flori din când în când este iubitul meu, de fiecare dată gestul său îmi lipeşte de faţă un zâmbet larg şi îmi transformă orice zi banală într-una minunată. Sunt o norocoasă! 

Asta sunt eu, însă ştiu şi femei care nu apreciază de nicio culoare florile. Pentru care ceva mic şi scump e mai important şi pentru care o floare nu înseamnă nimic altceva decât o buruiană.
Da, teoretic o floare e o plantă şi atât, însă valoarea sa vine din gestul acelui băiat, care înainte să se întâlnească cu tine, pe lângă frezat şi aranjat s-a oprit o clipă la standul din colţul străzii şi a ales o floare pentru tine.

Concluzia nu-i grea deloc, sunt două tipuri de femei pe lumea asta, cele care se bucură să primească flori şi cele care se bucură mai tare pentru alte obiecte. Important e ca băieţii care oferă flori să nu se încurce cu fetele care nu vor să primească.