Când din partea oamenilor dragi din viaţa mea vine întrebarea “La ce film vrei să ne uităm?” m-am învăţat minte şi răspund simplu, scurt şi la obiect: “La ce vrei tu!”
Asta pentru că nu are nimeni aşa un apetit ridicat ca al meu pentru filmele horror.
Nu există fericire mai mare pentru studenţi ca momentul în se termină sesiunea şi începe vacanţa, iar dacă vorbim de vacanţa de vară vă puteţi imagina cam cât de mare e această fericire. De vreo 14 ori mai mare decât în cazul vacanţei intersemestriale! 😀
Azi dimineaţă am dat o fugă rapidă până în Kaufland să fac câteva cumpărături pentru micul dejun, eram atât de somnoroasă încât ochii mei stăteau semi-închişi ca într-un fel de încruntătură acrişoară. Deşi îmi fac de atâta vreme cumpărăturile de la Kaufland încă nu am aflat care e momentul perfect pentru această activitate, e pur şi simplu mereu aglomerat.
La intrare erau doi clowni înconjuraţi de o grămadă de copii care ţipau şi aşa mi-am adus aminte că azi e 1 iunie, apoi am încercat să mă pun pentru câteva clipe în pielea clownilor, la ora aia şi cu încruntătura mea aş fi putut fi cel mult Pierrot. Am lăsat la o parte scenariile macabre în care copii supăraţi pe clownul Mădălina aruncă cu lucruri în el şi mi-am făcut cumpărăturile. În timp ce mă îndreptam spre casa de marcat şi încercam să o ochesc pe cea mai liberă, în faţa mea mergeau încet o mamă cu un copilaş de vreo 2-3 ani care ţinea în mână un balon.