Dă o pagină înapoi în Jurnal întârziat de vacanţă.

 

Cred că era vreo 5 când am plecat spre Delirium Tremens, deşi era în centru, la vreo 10 minute de pişăcios a durat vreo juma de oră până am ajuns.

Ne-am tot pierdut pe drum.

După ce am mai trecut şi prin vreo două magazinaşe, am ajuns în Delirium Cafe.
Am aruncat o privire peste meniu. Berile erau trecute în ordine alfabetică, erau muulte, extrem de muuulte, să zicem că undeva în jur de 2000 şi ceva.  L-am rugat pe Mircea să-mi recomande o bere bună pentru că el era mai de-al casei şi îmi cunoaşte gusturile :).

Recomandarea lui a fost o bere cu cireşe. M-a nimerit, mi-a plăcut, mai mergem.

Ce face atât se special acest local?

Berea şi premile pe care le-a primit.
Delirium Cafe a intrat în anul 2004 în The Guinness Book of Records ca barul cu cea mai variată gamă de bere, în jur de 2004 sortimente.
Îmi povestea la un moment dat Mircea că acum câţiva ani a băut aici bere flambată şi că i-a plăcut.

Numele localului nu este ales la întâmplare, ci vine de la berea belgiană Delirium Tremens care în anul 2008, la 19 ani de la lansare, a primit titlul Best Beer in the World în cadrul competiţiei World Beer Championships din Chicago. No ăsta da unique selling proposition.

Foarte interesantă mi se pare povestea elefănţelului roz, simbolul Delirium Tremens, care are ca scop promovarea brandului prin intermediul Brotherhood of Pink Elephant. Această frăţie a fost fondată în 1992 şi are 23 de membrii activi care pe lângă promovarea berii fac şi acte de caritate.

Străduţa pe care este Delirium Cafe mai ascunde o surpriză 

Janneken pis, fetiţa pişăcioasă, este surioara mai mică a pişăciosului din Grand Place şi are scopul de a aduce la cunoştinţa publicului importanţa cercetărilor medicale asupra cancerului.

Azi am povestit o grămadă despre bere, următoarea filă din Jurnal întârziat de vacanţă o să fie una dulce, dulce! 🙂