For english version of this post click here.
În 30 septembrie am avut parte de o experiență foarte interesantă, am vizitat sediul central al NATO din Bruxelles.
Înainte de a intra în detaliile vizitei mele la NATO, o să-ți povestesc pe scurt ce înseamnă NATO și care este scopul său.
NATO – North Atlantic Treaty Organization sau Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, a luat ființă în 4 aprilie 1949 prin semnarea Trataului de la Washington. În prezent, organizația are 28 de state membre printre care se numără și România.
Principiul de bază al NATO este apărarea colectivă, atacul asupra unei țări membre înseamnă atacul asupra tuturor. Simplificat, am putea spune că se ghidează după zicala toți pentru unul și unul pentru toți.
NATO are ca scop protejarea libertății și securității membrilor săi prin mijloace politice și militare. Din punct de vedere politic NATO promovează democrația și încurajează cooperarea între statele membre pe probleme de securitate, iar din punct de vedere militar NATO este adept al rezolvării disputelor pe cale diplomatică, însă dacă această abordare eșuează organizația are capacitatea de a gestiona situația pe cale militară. Aceasta e o prezentare foarte scurtă, pentru mai multe informații intră pe site-ul oficial al organizației.
Despre vizita mea la NATO
Vizita la NATO se datorează tatălui lui Mircea care ne-a invitat la un mini-tur al locului său de muncă. Chiar mai mult, ne-a stabilit o întâlnire cu Steven Mehringer, șeful serviciilor de comunicații în Divizia de Diplomație Publică a NATO.
Pentru că am ajuns cu o jumătate de oră înainte de ora la care trebuia să ne întâlnim cu Steven am avut timp să vizităm cea mai mare și mai importantă sală de sedințe, sala numărul 1, și una dintre sălile pentru conferințe de presă. Ambele săli erau mari, frumos mobilate și beneficiau de o aparatură modernă.
Când am ajuns în biroul lui Steven eu și Mircea eram cuprinși în egală măsură de emoții și de entuziasm. Situația s-a schimbat după ce Steven a început să ne povestească despre jobul său: emoțiile au scăzut, iar entuziasmul a crescut.
Mi-a plăcut foarte mult că Steven a îmbinat experiența sa în NATO cu idei generale legate de comunicare și relații publice.
Ce crezi că se întâmplă cu mesajul pe care nu îl transmiți?
A fost una dintre întrebările pe care ni le-a pus Steven, am venit cu tot felul de variante, însă răspunsul a fost foarte simplu.
Întotdeauna se va găsi altcineva să transmită mesajul în locul tău, însă e foarte posibil ca rezultatul final să nu-ți fie în beneficiu.
Asta s-a întâmplat și în cazul NATO. În anul 2010 când Steven Mehringer și-a început serviciul, organizația era prezentă în social media peste tot și totuși nicăieri.
După un research amănunțit s-a dovedit că existau multe conturi care pretindeau că sunt conturi oficiale NATO, dar care transmiteau un mesaj eronat. Pentru că în perioada aceea a fost boom-ul facebook existau foarte multe pagini de facebook.
Una dintre aceste pagini era administrată de un danez care o actualiza frecvent pe baza informațiilor găsite pe site-ul NATO sau în presă. Deși era un fanpage, a reușit să stângă în jurul său o comunitate închegată, motiv pentru care a fost contactat pentru o colaborare. Danezul însă s-a arătat dispus să cedeze drepturile de administrator, motivând că el a simțit nevoia să creeze o astfel de pagină tocmai pentru că nu exista.
Steven ne-a povestit că la începutul carierei sale la NATO a întâmpinat multe dificultăți, pe lângă faptul că a trebuit să ia de la zero comunicarea cu publicul, a fost nevoie să consolideze relațiile dintre membrii echipei sale, în condițiile în care el era un outsider. Însă cu multă determinare și constanță și-a dus la îndeplinire aceste obiective într-un timp relativ scurt.
După cum bănuiam, nu este ușor să te ocupi de comunicarea unei organizații de talia NATO pentru că te lovești des de informații clasificate pe care nu le poți oferi publicului și pentru că trebuie să găsești o modalitate în care să transmiți mesajul care să nu fie nici ciudată, dar nici să nu afecteze postura organizației.
În prezent, strategia NATO se bazează pe povestire. Cea mai recentă campanie a lor este Return to Hope și prezintă povestea a 6 persoane care s-au întors în Afganistan determinate să facă din această țară un loc mai bun.
Una dintre aceste persoane este un soldat american pe nume Josh Pitcher care în timpul unei misiuni în Afganistan a călcat pe o mină și și-a pierdut un picior. Ceea ce este special și de admirat la povestea lui este faptul că după ce a primit o proteză și și-a recuperat mobilitatea a cerut să fie trimis înapoi în Afganistan pentru a-și continua misiunea.
M-am bucurat foarte mult că am avut oportunitatea de a-l întâlni pe Steven Mehringer și de a afla insights dintr-o organizație atât de mare precum NATO. Toate astea nu ar fi fost posibile fără inițiativa tatălui lui Mircea.