După aproape două luni de zile am fost şi eu acasă în weekend.

Mi-am reconfirmat că nu-mi place drumul Cluj-Sibiu …sau Sibiu-Cluj. E luung şi plicticos! Chiar dacă în majoritatea dăţilor în care merg cu busul dau de tot felul de colegi de scaun care au chef de poveşti, pe la jumătatea discuţiei îmi dau seama că vorbesc cu un om pe care nu ştiu cum îl cheamă, acela e momentul în care decid dacă vreau sau nu să aflu asta, de cele mai multe ori nu vreau, aşa că încerc să găsesc un moment prielnic în care să îmi bag nişte căşti în urechi, sau să închid ochii şi să dorm…

De data asta am trecut prin Sibiu în grabă, n-am avut vreme să-l simt şi să îmi aduc aminte de perioada liceului.  Am ajuns acolo vineri pe la amiază şi am plecat direct la Turnu Roşu unde mi-am cunoscut primul nepoţel, un bebe Narcis Andrei mic şi cuminte, băieţelul verişoarei mele.

Spre seară am ajuns în sfârşit acasă! Majoritatea timpului am stat acasă cu ai mei, şi cu Grinch, motanul meu. Spre seară am ieşit cu Raul care mi-a făcut puţin capul pătrat cu problemele lui de omuleţ care învaţă pentru bac de filo şi pentru admitere de medicina, dar nu-s răutăcioasă, ştiu prea bine care-i haosul pe care clasa a XIIa îl creează!

Avrigul nu e acelaşi fără râsul contagios a lui Steph sau sarcasmul Mariei… dar imediat vine vacanţa! 🙂

Oricum, înainte să îmi dau seama s-a făcut duminică după-masa şi a trebuit să mă întorc la Cluj. De data asta n-am mai avut colegi de scaun vorbăreţi, ci alte peripeţii… Aparent o roată din spate a autobuzului a făcut o explozie pe exterior şi a sărit o aripă, sau cel puţin asta am înţeles din discuţia şoferilor, că deh, nu s-a obosit nimeni să ne anunţe oficial ce s-a întâmplat şi cât de gravă e situaţia.