Mi-e plin news feed-ul de oameni care se laudă cu zăpada lor de la Sibiu, Alba-Iulia şi împrejurimi, dar la Cluj nimic!
Aşa în spiritul sărbătorilor vreau şi eu zăpadă. Să stau în casă, să beau ciocolată caldă şi să mă uit la ea de pe geam. Că no, singura relaţie la distanţă care ar funcţiona pentru mine e cea cu frigul.
Ieri (5 dec) în schimb mi-a fost plin news feed-ul de papuci cu ciocolată, jordiţe, fructe sau bileţele care ziceau că la anul, poate-poate! Continue reading Hei! Eu vreau zăpadă la Cluj
Nu ştiu dacă e de vină frigul de afară, ciocolata caldă sau charity party-ul la care am fost aseară, dar mi-am adus aminte de o piesă de teatru la care am participat acum vreo 10 ani.
Eu eram în clasa a IIIa şi încă mă luptam cu fracţii şi ecuaţii, iar sora mea tocmai ce intrase la liceu la profil matematică-informatică. Avea ca dirigintă o femeie deosebită, cel puţin cu imaginea asta am rămas eu despre profesoara Muţiu Lucia. Sub îndrumarea dânsei, clasa surorii mele a reuşit să pună în scenă o poveste de Crăciun pentru copii dintr-un centru de zi din Sibiu. Deşi era povestea standard cu trei magi care se ghidează după o stea, pentru mine a fost cea mai frumoasă interpretare pe care am văzut-o vreodată. Ţin minte că am urmărit totul din culise, ceea ce mi se părea foarte cool, şi chiar am ajutat prin tragerea cortinei între scene.
Nu mă mai uit la TV de ceva ani buni şi mi-e tare bine! Se mai întâmplă totuşi să am ocazia să butonez telecomanda unui TV şi să simt cum IQ-ul meu scade considerabil cu fiecare cadru.
E frumoasă viaţa aşa şi faptul că nu mă uit la TV nu mă transformă într-o persoană dezinfomată, ba din contră, cred că internetul mi-e de ajuns să aflu fix esenţialul.