Un local după ce a reuşit să atragă clienţii, e musai să-i facă să se reîntoarcă sau măcar să-l recomande şi altor persoane. Fără niciun dubiu cea mai importantă este calitatea produselor, de la gust până la aranjarea în farfurie, dar şi modul în care clienţii sunt trataţi de către chelneri. La aceste aspecte se adaugă şi lucrurile aparent mărunte şi neimportante, dar care contribuie la formarea unei impresii despre local, dintre acestea aş aminti genul de muzică şi volumul, mirosul şi elemente vizuale, în frunte cu meniurile. Eu am avut întotdeauna un fix cu meniurile, mă refer aici strict la lista pe care sunt scrise băuturile sau felurile de mâncare servite în local.

 În urma experimentelor făcute în cadrul studiului Play that One Again: the Effect of Music Tempo on Consumer Behavior in a Restaurant s-a demonstrat că atunci când muzica are un tempo lent consumatorii tind să petreacă mai mult timp cinând, dar şi cheltuind mai mulţi bani decât atunci când muzica are un tempo rapid. Referitor la muzică cea mai mare frustrare a mea vine de la volum şi evit pe cât posibil localurile în care e nevoie să urlu ca să mă pot auzi cu omul de lângă mine pentru că îmi produc un mare disconfort şi o dorinţă de a pleca de acolo cât mai curând. Nu se acceptă ca scuza din partea localului cum că este nevoit să dea volumul tare pentru că altfel vocile oamenilor acoperă muzica, deoarece în general oamenii îşi reglează în mod natural volumul vocii în funcţie de mediul ambiant.

  Referitor la miros situaţia este mai delicată deoarece de acest simţ sunt legate două variabile care au un impact psihologic puternic asupra omului, prima dintre acestea este învăţărea prin asociere, iar cea de-a doua este procesarea emoţiilor. Mirosul este una din funcţiile primare ale omului care ajută în principal la stabilirea calităţii alimentelor, astfel, dacă mirosul emanat de un aliment este unul neplăcut creierul actionează mai repede decât în cazul celorlate simţuri şi acesta nu va fi consumat. A doua variabilă, procesarea emoţiilor, este şi mai interesantă decât prima, poate nu ştiaţi, dar 75% dintre emoţii sunt generate de către miros. Faceţi un mic exerciţiu şi gândiţi-vă la mirosul care vă aminteşte de liniştea şi confortul sărbătorilor de iarnă… sunt ferm convinsă că majoritatea v-aţi gândit la mirosul de portocală :). Din aceste motive sume foarte mari sunt investite de către companii în studierea şi în crearea unor mirosuri care să atragă şi să influenţeze pozitiv comportamentul clienţilor şi percepţia lor faţă de brand. În caz că doriţi să aflaţi mai multe informaţii despre influenţa mirosurilor asupra consumatorilor vă recomand studiul The Use of Scents to Influence Consumers: The Sense of Using Scents to Make Cents. 

  Când e vorba de elementele vizuale eu aş merge pe principiul it’s the little things that count. Un tablou draguţ agăţat de un perete, o floare mică într-un colţ sau o lumănărică (parfumată) pe masă însufleţesc atmosfera, oferă o notă distinctivă localului şi sunt uşor de realizat pentru că nu implică consturi uriaşe. Şi cum vă spuneam la început, eu am un fix cu meniurile şi cred că modul în care acestea arată influenţează mult imaginea localului, dacă e negativ sau pozitiv totul ţine de local. În ieşirile mele în oraş am întâlnit diferite feluri de meniuri şi am tras nişte concluzii:

  1. e absolut necesar să fie lizibile, am întâlnit într-un local un meniu care era scris cu un font de culoare albă pe un background care imita un lemn de culoare deschisa era foarte deranjant pentru că abia reuşeam să citesc ingredientele din pizza. Am uitat în ziua aceea să le sugerez să le modifice pentru că sunt greu de citit, însă la a doua vizită în acel local am fost plăcut surprinsă să observ că au meniuri noi şi frumoase.

  2. ştiu că nu e bine să judecăm o carte după copertă, însă consider că e perfect normal să judecăm un local după meniu, mai ales când acestea arată de parcă au trecut prin război. Eu cred că e indicat ca meniurile să fie inlocuite atunci când prezintă urme accentuate de uzură.

  3. o continuare a punctului 2 face referire la modificări, ştersături, adăugări. Personal le găsesc inestetice, înţeleg că a venit primăvara şi musai trebuie inclusă limonada în meniu, însă să fie adaugată peste vinul fiert cu scorţişoară de sezonul trecut nu e o variantă bună. Eu aş opta pentru două meniuri să zicem unul pentru vară şi unul pentru iarnă pe care bineînţeles le-aş alterna în funcţie de sezon şi aşa poate le-aş prelungi şi perioada de viaţă evitând uzura.

  4. nu ar strica nici adaptarea la conţiliile meteo, dacă ai o terasă mare nu e sugerat să ai un meniu tip ziar, deoarece într-o zi mai windy se transformă în adevărate zmee, iar eu, clientul, nu am de gând să le păzesc până când chelnerul vine să îmi ia comanda.

  5. contează şi cât de uşor sau greu se găsesc secţiunile din meniu, am întâlnit meniuri care erau realizate pe principiul agendelor telefonice şi mi se păreau foarte practice pentru că secţiunile erau foarte evidente şi ajungeai rapid la ceea ce te interesa.

  6.  apropo de secţiuni, îmi place atunci când acestea au denumiri amuzante – exemplu pentru secţiunea de snacks denumirea “de ronţăit” sau “pentru fomişti” (asta e posibil să nu îl fi văzut nicărieri şi să fie strict produsul imaginaţiei mele) sau când produsele sunt prezentate sub denumiri neobişnuite – exemplu “limonada complicată” sau berea casei prezentată sub denumirea unui personaj celebru în zonă

  7.  consider interesante meniurile care prezintă o scurtă povestioară despre local, zonă sau produse. Oferă o conexiune directă cu brandul şi sunt şanse mai mari ca identitatea acestuia să rămână în memoria consumatorului.

  8.  acesta e un bonus şi nu are legătură neapărat cu meniul în sine, ci mai mult cu chelnerii. AR TREBUI CA MENIUL SĂ FIE UN FEL DE EXTENSIE A LOR! Pe mine personal mă scoate din sărite când abia aşezată la masă sare pe mine un chelner şi mă întreabă “ce doreşti? /ce să îţi aduc?” la această întrebare răspunsul meu universal valabil e “UN MENIU!”. Unele persoane nu îmi înţeleg această nemulţumire sau chiar iau apărarea chelnerilor pe motiv că au vrut să fie serviabili şi eficienţi, însă decât să vină de la bar să mă întrebe ce vreau şi să plece înapoi e mai eficient să vină direct cu meniul. Iar dacă la acţiunea asta mi se mai serveşte şi o strâmbătură sau mi se trânteşte efectiv un meniu pe masă, ghici cine nu primeşte bacşiş?

  9.  apropo de bacşiş şi nota de plată – îmi place când nota de plată este adusă într-un mod mai deosebit, cum ar fi un săculeţ, un mic cufăr sau un pahar cu o gravură deosebită.

  Închei prin a-ţi adresa întrebarea din titlu “Ţie ce îţi place din meniu?” aştept în secţiunea de comment păreri şi completări. Lista rămâne deschisă 😀