Există o zi în care iubitorii de pisici au un motiv în plus să-şi sufoce animăluţul cu dragoste, iar această zi este 8 august – Ziua Internaţională a Pisicilor. Acum 12 ani această sărbătoare a fost fondată de către International Fund for Animal Welfare.

Cu ocazia acestei zile m-am gândit să-ţi povestesc câte ceva despre pisicile pe care le-am avut. Toată copilăria am locuit la casă motiv pentru care nu a existat nicio perioadă în care să nu fi avut măcar o pisică, pe lângă alte animale. De mică am îndrăgit tare mult animalele şi visam să devin medic veterinar şi să-mi fac o fermă. Între timp mi-am schimbat planurile de viitor, dar animalele îmi plac la fel de mult.

Îmi aduc aminte că pe la 4-5 ani urmăream Sailor Moon pe TVR şi aveam o pisică neagră pe care o chema Luna, ca pe cea din desene, însă pisica mea nu avea o semilună în frunte aşa că am decis să-i desenez una cu acuarelele galbene. N-am reuşit să o prind pentru că s-a căţărat în viţa de vie şi am fost nevoită să renunţ la planul meu. 🙁

După ce am mai crescut un picuţ am devenit mai înţeleaptă şi m-a lovit instinctul protector aşa că de fiecare dată când pisicile rămâneau gravide le monitorizam îndeaproape până năşteau. Apoi le urmăream toată ziua ca să aflu exact unde s-a produs minunea, pentru că toate se ascundeau în tot felul de locuşoare obscure din pod. Nu-ţi poţi imagina ce încântare era pentru mine să mă duc şi să povestesc cu pisicuţii chiar dacă nu puteam să-i ating, pentru că-mi spusese mie bunica că dacă pun mâna pe ei înainte “să le dea ochii” o să fie părăsiţi de mama lor. Apoi treceam la treabă şi le pregăteam tot felul de căsuţe şi culcuşuri, pe care bineînţeles că nu le foloseau… dacă aş fi ştiut că aşa uşor rezolvi problema cu o cutie.

De multe ori adoptam pisici de pe stradă, însă cea mai simpatică pisică maidaneză a fost un motan negru pe care l-am botezat Grim. A ajuns la poatra noastră într-o zi ploioasă, iar bunica i-a dat de mâncare pentru că era un biet puiuţ slăbănog. De atunci a rămas la noi în curte şi s-a purtat exemplar, îmi era mai mare dragul când venea şi se gudura pe lângă mine ca şi cum în fiecare clipă ar fi ţinut să mulţumească pentru faptul că l-am primit în curtea noastră.

Prin 2005 am primit-o pe Tamisa de la un văr de al mamei mele care locuia la bloc în Sibiu. A fost prima pisică de rasă pe care am avut-o, ea fiind un exemplar minunat de siameză. Pentru că era deja adultă şi neînvăţată cu viaţa la ţară am decis să o ţinem în casă, asta însă nu a oprit-o să mai fugă în lume câte 2-3 zile în care eu plângeam şi mă agitam că nu o să se mai întoarcă niciodată, dar s-a întors de fiecare dată murdară, ciufulită şi gravidă.

În prezent îl am doar pe motanul Grinch care e megaflocos şi megasimpatic <3! Dacă nu mă crezi te poţi convinge din poza de mai jos. 😉 😉 😉

Dacă vrei să afli mai multe despre pisici, ai mai jos 2 video-uri scurte, dar care îţi pot aduce multe cunoştinţe noi despre aceste animale.