S-au încheiat alegerile și avem un nou președinte.

M-am bucurat să văd așa o prezență atât de mare la vot în țară. Am apreciat gestul românilor din diasporă, hotărârea și ambiția lor nemărginită. Eu m-am dus la vot pe la 13, că no fost grabă. Mi-am băut cafeaua, am luat micul dejun și m-am dat pe facebook, am văzut pozele puse de prietena mea Stephanie care a votat în Stuttgart, la ora 6:35 era deja la coadă, după cum erau oamenii îmbrăcați părea frig. A reușit totuși să voteze. Tot pe facebook am văzut spre seară o discuție între sora mea și două foste colege de ale ei de facultate, toate trei sunt plecate din țară și au mers la vot, au stat în frig și în vânt și într-un final au reușit să voteze. Alții însă nu au fost atât de norocoși, vezi povestea lui Lucian Mîndruță despre cum n-a votat la Paris.

Eu l-am considerat pe Iohannis de la început omul meu, pentru motivul că e sibian de-al meu. Mi-a fost mai mare dragul că l-am auzit la TV vorbind ardelenește, cu calm și răgaz și cu o-ul ăla familiar.

Consider că am fost mai norocoasă că alții pentru că nu a fost nevoie să duc muncă le lămurire ca familia mea să îl voteze pe Iohannis. În județ lumea-l știe de om bun! Sper ca peste 5 ani să-l știe o țară întreagă!

Vorba aia, să fie-ntr-un sas bun!