Ce este eșecul?

Fiecare speaker de la TEDxEroilor a avut propria sa definiție. Iulia Rugină și-a numit eșecul prieten. Genul acela de prieten care te sună pentru că are o problemă și te roagă frumos-frumos să-l găzduiești două zile pe canapeaua ta aia fancy. Și-l primești, că ți-e prieten, dar zilele trec și prietenul tău nu mai pleacă și parcă te cam enervează că începe să-ți mâzgălească pereții, să-ți păteze covorul și să-ți roadă canapeaua. Uneori te disperă la culme și-ți vine să-ți iei lumea în cap, da-i casa ta și nu vrei să pleci. Vrei să plece el! Într-un final pleacă, dar în urma lui rămâne un dezastru. Acum va trebui să rezugrăvești, să investești într-o altă canapea, să renunți la covor și să-ți pui parchet. La final observi că parcă-ți place mai mult casa ta în noua formulă, că oricum trebuia să scapi de canapeaua aia pentru că scârțâia și verdele ăla de pe pereți îți distrugea armonia. În condițiile astea așa-i că-ți vine să te bucuri că a trecut prietenul eșec prin viața ta?

Mi-a plăcut foarte mult analogia Iuliei pentru că a comprimat într-un mod interesant ideea acestui eveniment TEDx. Eșecul are o conotație negativă pentru mulți dintre noi, însă acesta nu ar trebui să fie privit ca un stop, ci ca un punct din care schimbăm direcția, abordarea sau ne reinventăm total. Ioana Avădani spunea că eşecul este precum untura de peşte, are un gust oribil, dar te face mai puternic. Cine a gustat măcar odată untura de pește cu siguranță acum se strâmbă…

Eu cred că eșecul este rezultatul celor mai adânci frici ale noastre, însă este un prag pe care mai devreme sau mai târziu o să-l atingem și peste care trebuie să trecem pentru a evolua. Pare foarte ușor în teorie, însă cei peste 20 de speakeri de la TEDxEroilor m-au făcut să înțeleg că pentru a depăși un eșec e nevoie de mai mulți pași. Cel mai important e să acceptăm că am eșuat și să înțelegem de ce, apoi e nevoie de foarte multă forță interioară și uneori de persoanele potrivite pentru a depăși momentul, iar în final e nevoie de curaj pentru a îndrăzni să eșuăm din nou.

Acum știu din surse sigure că în spatele multor povești de succes stau câteva eșecuri și curajul de a persevera. După un eveniment eșuat i-a venit și lui Cornel Hoza de la Beard Brothers să se bărbierească, dar a ales să nu o facă și să meargă mai departe, iar acum asociația are câteva proiecte de succes la activ. În afară de echipa sa pe Andi Vanca nu l-a crezut nimeni că poate să facă un castel să vibreze, dar ia ghici ce se întâmplă în 25 iunie? Lala Panait, Silviu Medeșan și Diana Galoș sunt trioul care vor să dea viață Mănășturului, însă toate aranjamentele lor de La Terenuri au fost „vandalizate” de mănăștureni. A fost nevoie ca toată munca lor să fie distrusă pentru a înțelege că au abordat greșit Mănășturul, că oamenii din cartier au alte nevoi, dar că există o cale de mijloc care bucură pe toată lumea.

Copiii din ziua de azi… nu sunt toți niște ticăloși și chiar dacă ar fi, nu înseamnă că o să devină toți adulți iresponsabili, dezinteresați și leneși. Ieri la TEDx am văzut 3 exemple din tânăra generație care m-au impresionat. Dor Geta Popescu are 11 ani și practică un sport marfă, alpinismul. Ieri a urcat pe scena de la TEDx pentru a spune unui număr de 800 de persoane că este în regulă să eșuezi, atâta timp cât o faci responsabil. Petru Rogojanu este în clasa a VII-a la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu și este web designer, deși are doar 13 ani Petru ar putea să aibă echivalentul unui master în IT, însă statul nu-l lasă până la 18 ani să dea examenul care i-ar aduce această diplomă. Liceanul Adrian Covaci a povestit despre o materie care nu se predă la școală: eșecul. Ne-a explicat cât de greu i-a fost să accepte că într-un concurs nu contează poziția pe care te clasezi, ci experiența și învățăturile pe care le acumulezi.

E greu de compresat într-un blog post toată informația prețioasă pe care am primit-o de la fiecare speaker în cele 11 ore de conferință, însă dacă se vor pune pe net filmările de la acest eveniment voi reveni cu un link aici. O să închei prin a spune că mie mi-a plăcut organizarea și momentele artistice susținute de trupa Oveyron, de Ad Libitum Voices și de Patricia Labou. Însă cel mai tare mi-a plăcut tema acestui eveniment pentru că se potrivește perfect cu punctul vieții în care mă aflu. În două luni termin facultatea și n-am nici cea mai vaga idee ce o să se întâmple cu viața mea după. Am în minte câteva scenarii posibile și cred că știu cam unde aș vrea să ajung. O mie de drumuri mă duc acolo. dar niciunul nu va fi ușor.
I dare to fail!