26 iunie 2015 e o zi istorică pentru comunitatea LGBT din America, dar și din întreaga lume! Curtea Supremă a legalizat căsătoriile între persoane de același sex pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.
De azi înainte în toate cele 50 de state oamenii au dreptul constituțional de a se căsători cu cine au ei chef și asta e absolut minunat!
Mă bucur să aud că s-a luat această decizie pentru că reprezintă un pas important spre acceptarea persoanelor care nu au aceleași preferințe ca noi majoritatea. Recunosc că nu-mi fac speranțe ca în următoarea perioadă să văd în România o schimbare de acest fel, însă cred că ce s-a întâmplat în SUA va avea un ecou la nivel mondial.
Sunt convinsă că măcar o parte dintre cititorii acestui blog nu sunt de acord cu drepturile persoanelor gay din diverse considerente. Vă respect opinia, însă vă propun un mic exercițiu. V-am spus că eu când nu reușesc să înțeleg ceva încerc să mă pun în situația respectivă și să privesc lucrurile din interior. Fix asta îți propun să faci.
Gândește-te că tocmai te-ai îndrăgostit de cea mai minunată persoană din lumea asta.
Nu crezi că te-ar frustra să trebuiască să te ascunzi pe la colțuri ca să o ți de mână?
Sau că te-ar scoate din sărite să nu poți să te vezi zilnic cu persoana respectivă de teamă că lumea ar putea intra la bănuieli?
Cum te-ai simți când ai încerca să afli părerea prietenilor sau a familiei despre genul de relație în care tu ești, iar aceștia ar avea cea mai nașpa reacție posibilă, asezonată cu „mi-e scârbă” „ar trebui duși la spitalul de nebuni, la Biserică sau pe o insulă pustie departe de lume”?
Dacă la primele două întrebări răspunsul tău e afirmativ, iar ultima îți trezește o serie de sentimente negative, poate ar fi cazul să-ți regândești considerentele și să încerci să fi mai tolerant cu cei din jur indiferent de preferințele lor.
Tu vorbești defapt de prejudecățile celor din jur. Acordarea dreptului la căsătorie nu va schimba prejudecățile deja formate ci doar pervertește societatea mai mult decât e deja. Au tot dreptul să se țină de mână în public, au tot dreptul să se vadă cu persoanele îndrăgite în public, au tot dreptul să facă orice atâta timp cât faptele lor nu lezează în vreun fel drepturile și libertățile celorlalți sau prevederile statului.
Trist e că această categorie de oameni suferă de o disfuncție genetică deci putem spune că face parte din ființa lor. Cu toate acestea, nu putem afirma că sunt tocmai normali chiar dacă nu prezintă probleme fizice sau psihice. Să târăști o întreagă societate după anormal ar însemna o condamnare conștientă și voită a unei potențiale lumi idilice.
Ai dreptate Răzvan, acordarea dreptului la căsătorie nu va schimba prejudecățile peste noapte și o vreme spiritele vor fi mai agitate. Însă eu cred că prin această decizie generațiile viitoare vor deveni un pic mai tolerante vizavi de cuplurile gay.
Nu cred că orientarea sexuală e însușirea care face diferența între normalitatea sau anormalitatea unei persoane, atâta timp cât are un comportament decent e un om ca toți ceilalți.
Da, e mai mult ca sigur că generațiile viitoare vor deveni mai tolerante. Exact asta e problema. Trebuie soluționată, nu acceptată… Cum? Asta ține deja de domeniul medicinei și mai precis, al geneticii. Așa că eu ma bazez tocmai pe asta: că nu va fi tolerată creșterea substanțială a persoanelor cu orientări sexuale spre același sex, și că se va face tot posibilul(în medicină, politică, etc.) ca viitoarele generații să intre tot mai mult în sfera normalității.