Cu toţii merităm din când în când măcar ca dimineaţa noastră să înceapa la ora 13. După încă o săptămână agitată, aproape că nu mai ţin minte ce am făcut weekend-ul trecut, dar brusc mi-am adus aminte, vă spuneam despre cum nu am eu chef să-mi fac proiectul.

Mi-am deschis facebook-ul alături de o cană de cafea cu lapte şi acest timelapse minunat realizat de Adi Barboiu m-a captivat.

Îmi place tare mult când văd video-uri cu şi despre Sibiu, la fel de mult cum îmi place să mă pierd minute în şir printre pozele de pe pagina de facebook Sibiu, my love. Mi-e dor uneori de oraşul acesta şi de locurile prin care am rătăcit în cei 4 ani de liceu. Îmi amintesc cu drag cum în clasa a IXa treceam în fiecare zi prin Parcul Cetăţii în drum spre liceu şi cum în prima zi de şcoală am reuşit să întârzii pentru că am ales drumul cel mai lung, cum în clasa a Xa îngheţam de frig din staţia de autobuz până la şcoală pentru că a fost o iarnă tare geroasă, în a XIa mă înghesuiam în autobuzul numărul 2 pentru că mă trezeam prea târziu şi nu mai prindeam 11le, iar în a 12 făceam fix 19 minute până la liceu dacă o luam pe scurtătură şi evitam toate semafoarele care puteau fi evitate. Frumoase vremuri… La toate aceste locuri se adaugă şi cafenelele în care fugeam de la şcoală ca să ne bem cafeaua, dar mai ales oamenii care mă însoţeau, pentru că se spune că omul sfinţeşte locul. Am trăit momente de fericire şi de dezamăgire, dar acest oraş cu străduţele lui pline şi cu ochii de pe case a reuşit să-mi limpezească fiecare gând.

Mi-a plăcut mereu să numesc acasă locul în care stau chiar dacă era vorba doar de o cameră dintr-un apartament. Acum acasă e la Cluj, dar de Sibiu o să-mi aduc mereu aminte cu dor şi melancolie.