The irony: I started writing this post about my big breakthrough with perfectionism and I spent 20 minutes writing and deleting the first line of text. At least I’m self-aware!
For me 2017 sucked. Big time! But it’s over noooow.
However, when things suck, and you want to make them stop you have to do something! My something was that I started analyzing my thoughts and actions. It turns out I have some perfectionist tendencies, which I wasn’t aware of at the time. Why? Because, and here comes my big breakthrough, I thought perfectionism equals being perfect. How foolish of me!
I’m such a perfectionist that I don’t think I’m perfect enough to label myself one. (excerpt from my journal, 15.09.2017)
Săptămâna trecută a fost vacanța de toamnă în Danemarca, iar eu și Mircea am tras o fugă de câteva zile în Copenhaga la sora mea. Ne-am luat și libertatea de a ne lungi vacanța cu vreo 2 zile pentru că Imagine Dragons aveau concert.
Nu ne-am dus prin Copenhaga 100% turiști pentru că data trecută când am fost am văzut o parte din cele mai importante atracții: micuța sirenă (care chiar îi mică) și green light district din Christiania. Și în plus, acum că locuim în Danemarca capitala îi un loc ușor accesibil, motiv pentru care am luat-o chill. Continue reading Imagine Dragons in Copenhagen
A trecut o lună de când m-am mutat în Aarhus cu Mircea și m-am gândit că ar fi bine să-mi reiau activitatea pe blog și să vin cu câteva updates pentru cei care ar dori să știe cum îmi merge.
Vestea că am fost acceptați la Aarhus University ne-a luat prin surprindere, deși era intervalul în care trebuia să primim răspunsul în dimineața aia am deschis mailul la fel ca-n orice alta zi. Încă din subiectul mailului mi-am luat spoiler pentru că scria negru pe alb ”Conditional Acceptance”, Mircea era lângă mine și a intrat rapid să-și verifice mailul. Primise același răspuns! Știam amândoi că asta înseamnă că trebuie să mai trimitem rezultatele de la IELTS și cele de la licența și vom pleca la master în Danemarca. Toate astea se întâmplau în mai, deci încă mai aveam de scris la licență.
Mi-am informat familia, prietenii și pe oricine mă întreba ce fac după ce gat facultatea. Deși cred că o făceam mai mult pentru mine, să-mi reamintesc și să mă obișnuiesc cu gândul că it’s for real!
