De dimineață mi-am dat seama că nu mai am salată pentru salată. Ce nume dubios pentru o plantă… inspirație lvl 9999!
Deci, cum spuneam, am rămas fără lactuca sativa și am decis că-i timpul să dau o fugă până în piață să-mi procur un buchet.

Îmi plac piețele, dar le urăsc din tot sufletul!

De fiecare dată când plec în piață mă înarmez cu muuultă răbdare, pentru că știu că o să mă scoată din minți toți vânzătorii care urlă după mine să cumpăr câte ceva. La fel de tare mă disperă și aia care nu urlă după mine, dar care în momentul în care le-am adresat cele 4 cuvinte magice „îmi dați vă rog…” își dau shut down și încep să-mi enumere tot ce au de vânzare, făcând abstracție de faptul că am cerut fix numa un buchet de salată.

Nu-mi face plăcere să cumpăr de la niciuna dintre cele două categorii pentru că sunt prea agresive, îmi invadează spațiul personal și nu-mi dau timp să analizez legumele și să mă decid.

Azi am plecat spre piață convinsă că voi avea parte de aceeași experiență ca de fiecare dată. După ce am evitat vreo 2 urlăcioși am ajuns la taraba unei tanti care m-a lăsat în pace cât m-am decis dacă și ce vreau să cumpăr de la ea. Cu politețurile de rigoare i-am cerut un buchet de salată, dar am văzut că-mi pune două. M-am gândit că poate n-a înțeles și i-am spus „nu vă supărați, am cerut doar unul”, răspunsul m-a luat prin suprindere, mi-a spus zâmbind că „Ăsta-i bonus!”

Piața e ultimul loc în care m-aș fi așteptat să primesc ceva bonus, fără să știu asta înaintea cumpărării. Motivațiile pentru acest gest pot fi nenumărate, de la „copila asta-i cam albă, ia să-i măresc doza de vitamine„ până la „vreau să scap de salata asta, că dacă nu o vând azi mâine îi prea uscată și nu o mai cumpără nimeni”.

Cert e că gestul ei mi-a făcut ziua mai frumoasă!